Post rated R. Pentru explicaţia ratingului, apasă AICI înainte de a citi postul.

Eram în Boston pe 1 septembrie. Am văzut Boston University şi Harvard. Astea erau chestiile neimportante.

Seara mergem la un local “Uno” unde-şi îneacă amarul (sau sărbătoresc victoria) fanii echipei locale de baseball, Boston Red Sox. Studenţi 99,99%. Stăm o oră, mănânc o Quesadilla (?!). Cam ca o shaorma dar cu o altă formă. Ultima juma` de oră, mă umplu cu 3 beri şi ceva. Nu-mi era sete şi nu-mi plăcea nici berea, dar de ce să nu bei când ai ocazia?

Adevărul este că drumul spre casă a fost a real challenge. Puteam să merg (chiar drept), dar aveam burta prea plină şi creierul prea înecat pentru o plimbare normală. Adevărul este că a fost destul de plăcut, ceva cam nasol când traversam. Adevărul e că farurile se vedeau la 50m depărtare şi deodată s-au făcut foarte, foarte mari aşa încât am întors ochii şi m-am uitat înainte. Adevărul e că prea mai apreciam viteza şi nici distanţa, dar am zis că nu o să dau peste un student şmecher, cu burta mai umflată decât mine şi cu o vedere de noapte cel puţin la fel de “bună”. Adevărul e că nici n-ar vrea să strâmbe un Ferrari negru şi nici să sară brain pe acolo. E adevărat că eram cam fucked up.

Iar timpul se scurgea atât de încet şi picioarele mele erau atât de moi şi mă pişam dracu pe mine. Mi-am dat două palme, dar simţeam furnicături şi atât. Nu mai ştiam unde e hotelul, dar am văzut că M. şi D. erau foarte în faţă, iar H. şi M. foarte în spate. Eram împrăştiaţi pe vreo 100-150m. Vlad nu ştiu, cam lângă mine, dar nu am vorbit pentru că îmi bubuiau urechile de la My Apocalypse. Mai văd lumini care se măresc exact ca farurile alea, m-au derutat puţin, am continuat drumul orb. Mi-am amintit de ziua când am ajuns pe la 2 acasă şi am umblat strângând şurubelniţa în pumn; tot atunci i-am văzut pe homosexualii aia ţinându-se de mână. Şi apropo de faze gay: ştiţi oamenii care merg pe stradă cu un carton pe care scrie “Free hugs” şi care te iau în braţe dacă accepţi? Au venit doi studenţi de genul ăsta la mine cu câteva ore înainte. I-am refuzat. Nu pentru că faza sună gay, ci pentru ca stateam în fund pe jos şi mi-era lene să mă ridic. Vin şi fete cu “Free hugs”, deci jos prejudecata. Aş fi acceptat dacă eram în picioare.

Şi mă pişam pe mine grav, aveam un litru jumate de bere în mine şi practic n-am avut timp să merg la toaletă la Uno. AAAArrrrgggghhhh! Grăbeşte pasul, ajunge-le din urmă, dar tot mai aveam ceva de mers, iar eu nu ştiu cât mai rezistam. AAAArrrrgggghhhh! Când mă uit în spate, H. e dispărut. De fapt îl văd, dar mi se aburea privirea după vreo secundă, luminile iar se făceau mari şi pula.

Dar ajunge, don’t worry. Şi a ajuns. M. era şi el plin şi s-a oprit la pod să dea totu’ afară. Amendă mare, risc mare, aşa că mai bine la hotel. Eram în faţă şi ajung şi ei. Din păcate nu am intrat primul în baie. Aaaaaah, ce teroare. Am intrat al doilea, DAR AM INTRAT şi a fost OK. Pheeewww! Tot m-am simţit cam nasol, dar nu prea nasol. Ştiam că am moştenit big cojones la băutură şi mi-am demonstrat că aşa e. Să beau un tren de alcool, cum probabil a făcut bunică-miu, cam greu, dar nu imposibil. Mă provoc să beau o bere la 10 minute cu următoarea ocazie timp de cel puţin o oră. Bă, nu uitaţi că am zis asta!

PS, ca să nu uit să povestesc odată: Can i see your basement? Hahaha a fost tare.